Borrowed from Russian арестовать (arestovatʹ).
a arestui (third-person singular present arestuiește, past participle arestuit) 4th conjugation
infinitive | a arestui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | arestuind | ||||||
past participle | arestuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | arestuiesc | arestuiești | arestuiește | arestuim | arestuiți | arestuiesc | |
imperfect | arestuiam | arestuiai | arestuia | arestuiam | arestuiați | arestuiau | |
simple perfect | arestuii | arestuiși | arestui | arestuirăm | arestuirăți | arestuiră | |
pluperfect | arestuisem | arestuiseși | arestuise | arestuiserăm | arestuiserăți | arestuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să arestuiesc | să arestuiești | să arestuiască | să arestuim | să arestuiți | să arestuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | arestuiește | arestuiți | |||||
negative | nu arestui | nu arestuiți |