From argat.
a argăți (third-person singular present argățește, past participle argățit) 4th conj.
infinitive | a argăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | argățind | ||||||
past participle | argățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | argățesc | argățești | argățește | argățim | argățiți | argățesc | |
imperfect | argățeam | argățeai | argățea | argățeam | argățeați | argățeau | |
simple perfect | argății | argățiși | argăți | argățirăm | argățirăți | argățiră | |
pluperfect | argățisem | argățiseși | argățise | argățiserăm | argățiserăți | argățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să argățesc | să argățești | să argățească | să argățim | să argățiți | să argățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | argățește | argățiți | |||||
negative | nu argăți | nu argățiți |