a arămi (third-person singular present arămește, past participle arămit) 4th conjugation
infinitive | a arămi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | arămind | ||||||
past participle | arămit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | arămesc | arămești | arămește | arămim | arămiți | arămesc | |
imperfect | arămeam | arămeai | arămea | arămeam | arămeați | arămeau | |
simple perfect | arămii | arămiși | arămi | arămirăm | arămirăți | arămiră | |
pluperfect | arămisem | arămiseși | arămise | arămiserăm | arămiserăți | arămiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să arămesc | să arămești | să arămească | să arămim | să arămiți | să arămească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | arămește | arămiți | |||||
negative | nu arămi | nu arămiți |