Borrowed from Latin assignare or French assigner.
a asigna (third-person singular present asignează, past participle asignat) 1st conj.
infinitive | a asigna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | asignând | ||||||
past participle | asignat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | asignez | asignezi | asignează | asignăm | asignați | asignează | |
imperfect | asignam | asignai | asigna | asignam | asignați | asignau | |
simple perfect | asignai | asignași | asignă | asignarăm | asignarăți | asignară | |
pluperfect | asignasem | asignaseși | asignase | asignaserăm | asignaserăți | asignaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să asignez | să asignezi | să asigneze | să asignăm | să asignați | să asigneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | asignează | asignați | |||||
negative | nu asigna | nu asignați |
asigna