Borrowed from French autorisation. Equivalent to autoriza + -ție.
autorizație f (plural autorizații)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) autorizație | autorizația | (niște) autorizații | autorizațiile |
genitive/dative | (unei) autorizații | autorizației | (unor) autorizații | autorizațiilor |
vocative | autorizație, autorizațio | autorizațiilor |