Inherited from Latin audīre, present active infinitive of audiō, from Proto-Indo-European *h₂ew-is-d-, a compound of Proto-Indo-European *h₂ewis (“clearly, manifestly”) (from the root *h₂ew- (“to see, perceive”)) and *dʰh₁-ye/o- (“to render”).
a auzi (third-person singular present aude, past participle auzit) 4th conj.
| infinitive | a auzi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | auzind | ||||||
| past participle | auzit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | aud | auzi | aude | auzim | auziți | aud | |
| imperfect | auzeam | auzeai | auzea | auzeam | auzeați | auzeau | |
| simple perfect | auzii | auziși | auzi | auzirăm | auzirăți | auziră | |
| pluperfect | auzisem | auziseși | auzise | auziserăm | auziserăți | auziseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să aud | să auzi | să audă | să auzim | să auziți | să audă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | auze | auziți | |||||
| negative | nu auzi | nu auziți | |||||