Inherited from Latin audīre, present active infinitive of audiō, from Proto-Indo-European *h₂ew-is-d-, a compound of Proto-Indo-European *h₂ewis (“clearly, manifestly”) (from the root *h₂ew- (“to see, perceive”)) and *dʰh₁-ye/o- (“to render”).
a auzi (third-person singular present aude, past participle auzit) 4th conj.
infinitive | a auzi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | auzind | ||||||
past participle | auzit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aud | auzi | aude | auzim | auziți | aud | |
imperfect | auzeam | auzeai | auzea | auzeam | auzeați | auzeau | |
simple perfect | auzii | auziși | auzi | auzirăm | auzirăți | auziră | |
pluperfect | auzisem | auziseși | auzise | auziserăm | auziserăți | auziseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aud | să auzi | să audă | să auzim | să auziți | să audă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | auze | auziți | |||||
negative | nu auzi | nu auziți |