banaliza
Borrowed from French banaliser.
a banaliza (third-person singular present banalizează, past participle banalizat) 1st conj.
infinitive | a banaliza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | banalizând | ||||||
past participle | banalizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | banalizez | banalizezi | banalizează | banalizăm | banalizați | banalizează | |
imperfect | banalizam | banalizai | banaliza | banalizam | banalizați | banalizau | |
simple perfect | banalizai | banalizași | banaliză | banalizarăm | banalizarăți | banalizară | |
pluperfect | banalizasem | banalizaseși | banalizase | banalizaserăm | banalizaserăți | banalizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să banalizez | să banalizezi | să banalizeze | să banalizăm | să banalizați | să banalizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | banalizează | banalizați | |||||
negative | nu banaliza | nu banalizați |
banaliza