Borrowed from German bankrottieren.
a bancruta (third-person singular present bancrutează, past participle bancrutat) 1st conj.
infinitive | a bancruta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bancrutând | ||||||
past participle | bancrutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bancrutez | bancrutezi | bancrutează | bancrutăm | bancrutați | bancrutează | |
imperfect | bancrutam | bancrutai | bancruta | bancrutam | bancrutați | bancrutau | |
simple perfect | bancrutai | bancrutași | bancrută | bancrutarăm | bancrutarăți | bancrutară | |
pluperfect | bancrutasem | bancrutaseși | bancrutase | bancrutaserăm | bancrutaserăți | bancrutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bancrutez | să bancrutezi | să bancruteze | să bancrutăm | să bancrutați | să bancruteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bancrutează | bancrutați | |||||
negative | nu bancruta | nu bancrutați |