beatifica
beatifica
beatifica
beātificā
beātifica
beatifica
Borrowed from French béatifier.
a beatifica (third-person singular present beatifică, past participle beatificat) 1st conj.
infinitive | a beatifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | beatificând | ||||||
past participle | beatificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | beatific | beatifici | beatifică | beatificăm | beatificați | beatifică | |
imperfect | beatificam | beatificai | beatifica | beatificam | beatificați | beatificau | |
simple perfect | beatificai | beatificași | beatifică | beatificarăm | beatificarăți | beatificară | |
pluperfect | beatificasem | beatificaseși | beatificase | beatificaserăm | beatificaserăți | beatificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să beatific | să beatifici | să beatifice | să beatificăm | să beatificați | să beatifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | beatifică | beatificați | |||||
negative | nu beatifica | nu beatificați |
beatifica