a bejeni (third-person singular present bejenește, past participle bejenit) 4th conj.
infinitive | a bejeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bejenind | ||||||
past participle | bejenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bejenesc | bejenești | bejenește | bejenim | bejeniți | bejenesc | |
imperfect | bejeneam | bejeneai | bejenea | bejeneam | bejeneați | bejeneau | |
simple perfect | bejenii | bejeniși | bejeni | bejenirăm | bejenirăți | bejeniră | |
pluperfect | bejenisem | bejeniseși | bejenise | bejeniserăm | bejeniserăți | bejeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bejenesc | să bejenești | să bejenească | să bejenim | să bejeniți | să bejenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bejenește | bejeniți | |||||
negative | nu bejeni | nu bejeniți |