a bejănări (third-person singular present bejănărește, past participle bejănărit) 4th conjugation
infinitive | a bejănări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bejănărind | ||||||
past participle | bejănărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bejănăresc | bejănărești | bejănărește | bejănărim | bejănăriți | bejănăresc | |
imperfect | bejănăream | bejănăreai | bejănărea | bejănăream | bejănăreați | bejănăreau | |
simple perfect | bejănării | bejănăriși | bejănări | bejănărirăm | bejănărirăți | bejănăriră | |
pluperfect | bejănărisem | bejănăriseși | bejănărise | bejănăriserăm | bejănăriserăți | bejănăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bejănăresc | să bejănărești | să bejănărească | să bejănărim | să bejănăriți | să bejănărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bejănărește | bejănăriți | |||||
negative | nu bejănări | nu bejănăriți |