a benchetui (third-person singular present benchetuiește, past participle benchetuit) 4th conj.
infinitive | a benchetui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | benchetuind | ||||||
past participle | benchetuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | benchetuiesc | benchetuiești | benchetuiește | benchetuim | benchetuiți | benchetuiesc | |
imperfect | benchetuiam | benchetuiai | benchetuia | benchetuiam | benchetuiați | benchetuiau | |
simple perfect | benchetuii | benchetuiși | benchetui | benchetuirăm | benchetuirăți | benchetuiră | |
pluperfect | benchetuisem | benchetuiseși | benchetuise | benchetuiserăm | benchetuiserăți | benchetuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să benchetuiesc | să benchetuiești | să benchetuiască | să benchetuim | să benchetuiți | să benchetuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | benchetuiește | benchetuiți | |||||
negative | nu benchetui | nu benchetuiți |