a beregăți (third-person singular present beregățește, past participle beregățit) 4th conjugation
infinitive | a beregăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | beregățind | ||||||
past participle | beregățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | beregățesc | beregățești | beregățește | beregățim | beregățiți | beregățesc | |
imperfect | beregățeam | beregățeai | beregățea | beregățeam | beregățeați | beregățeau | |
simple perfect | beregății | beregățiși | beregăți | beregățirăm | beregățirăți | beregățiră | |
pluperfect | beregățisem | beregățiseși | beregățise | beregățiserăm | beregățiserăți | beregățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să beregățesc | să beregățești | să beregățească | să beregățim | să beregățiți | să beregățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | beregățește | beregățiți | |||||
negative | nu beregăți | nu beregățiți |