From bine + făcător or bineface + -ător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.
binefăcător m (plural binefăcători)
binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | binefăcător | binefăcătoare | binefăcători | binefăcătoare | ||
definite | binefăcătorul | binefăcătoarea | binefăcătorii | binefăcătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | binefăcător | binefăcătoare | binefăcători | binefăcătoare | ||
definite | binefăcătorului | binefăcătoarei | binefăcătorilor | binefăcătoarelor |