a binevoi (third-person singular present binevoiește, past participle binevoit) 4th conj.
infinitive | a binevoi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | binevoind | ||||||
past participle | binevoit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | binevoiesc | binevoiești | binevoiește | binevoim | binevoiți | binevoiesc | |
imperfect | binevoiam | binevoiai | binevoia | binevoiam | binevoiați | binevoiau | |
simple perfect | binevoii | binevoiși | binevoi | binevoirăm | binevoirăți | binevoiră | |
pluperfect | binevoisem | binevoiseși | binevoise | binevoiserăm | binevoiserăți | binevoiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să binevoiesc | să binevoiești | să binevoiască | să binevoim | să binevoiți | să binevoiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | binevoiește | binevoiți | |||||
negative | nu binevoi | nu binevoiți |