biom n (singular definite biomet, plural indefinite biomer)
bīom
bīom
Internationalism; compare English biome. Ultimately from bio- + Ancient Greek -μα (-ma). First attested in 1955.
biom m inan
biom m (plural biomuri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) biom | biomul | (niște) biomuri | biomurii |
genitive/dative | (unui) biom | biomului | (unor) biomuri | biomurilor |
vocative | biomule | biomurilor |
biom c
Declension of biom | ||||
---|---|---|---|---|
Singular | Plural | |||
Indefinite | Definite | Indefinite | Definite | |
Nominative | biom | biomen | biomer | biomerna |
Genitive | bioms | biomens | biomers | biomernas |