From birui.
biruit m or n (feminine singular biruită, masculine plural biruiți, feminine and neuter plural biruite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | biruit | biruită | biruiți | biruite | |||
definite | biruitul | biruita | biruiții | biruitele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | biruit | biruite | biruiți | biruite | |||
definite | biruitului | biruitei | biruiților | biruitelor |
biruit (past participle of birui)