bituma
bituma
a bituma (third-person singular present bitumează, past participle bitumat) 1st conjugation
infinitive | a bituma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bitumând | ||||||
past participle | bitumat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bitumez | bitumezi | bitumează | bitumăm | bitumați | bitumează | |
imperfect | bitumam | bitumai | bituma | bitumam | bitumați | bitumau | |
simple perfect | bitumai | bitumași | bitumă | bitumarăm | bitumarăți | bitumară | |
pluperfect | bitumasem | bitumaseși | bitumase | bitumaserăm | bitumaserăți | bitumaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bitumez | să bitumezi | să bitumeze | să bitumăm | să bitumați | să bitumeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bitumează | bitumați | |||||
negative | nu bituma | nu bitumați |