a bubui (third-person singular present bubuie, past participle bubuit) 4th conj.
infinitive | a bubui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bubuind | ||||||
past participle | bubuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bubui | bubui | bubuie | bubuim | bubuiți | bubuie | |
imperfect | bubuiam | bubuiai | bubuia | bubuiam | bubuiați | bubuiau | |
simple perfect | bubuii | bubuiși | bubui | bubuirăm | bubuirăți | bubuiră | |
pluperfect | bubuisem | bubuiseși | bubuise | bubuiserăm | bubuiserăți | bubuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bubui | să bubui | să bubuie | să bubuim | să bubuiți | să bubuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bubuie | bubuiți | |||||
negative | nu bubui | nu bubuiți |