a burnița (third-person singular present burnițează, past participle burnițat) 1st conj.
infinitive | a burnița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | burnițând | ||||||
past participle | burnițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | burniț | burniți | burniță | burnițăm | burnițați | burniță | |
imperfect | burnițam | burnițai | burnița | burnițam | burnițați | burnițau | |
simple perfect | burnițai | burnițași | burniță | burnițarăm | burnițarăți | burnițară | |
pluperfect | burnițasem | burnițaseși | burnițase | burnițaserăm | burnițaserăți | burnițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să burniț | să burniți | să burnițe | să burnițăm | să burnițați | să burnițe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | burniță | burnițați | |||||
negative | nu burnița | nu burnițați |