From cânta + -ător, possibly corresponding to Latin cantātor. Compare Aromanian cãntãtor, Italian cantatore, Catalan cantador, Occitan cantador, Portuguese cantador, and Spanish cantador.
cântător m or n (feminine singular cântătoare, masculine plural cântători, feminine and neuter plural cântătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | cântător | cântătoare | cântători | cântătoare | |||
definite | cântătorul | cântătoarea | cântătorii | cântătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | cântător | cântătoare | cântători | cântătoare | |||
definite | cântătorului | cântătoarei | cântătorilor | cântătoarelor |
cântător m (plural cântători, feminine equivalent cântătoare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | cântător | cântătorul | cântători | cântătorii | |
genitive-dative | cântător | cântătorului | cântători | cântătorilor | |
vocative | cântătorule | cântătorilor |