From cânta + -ător, possibly corresponding to Latin cantātor. Compare Aromanian cãntãtor, Italian cantatore, Catalan cantador, Occitan cantador, Portuguese cantador, and Spanish cantador.
cântător m or n (feminine singular cântătoare, masculine plural cântători, feminine and neuter plural cântătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | cântător | cântătoare | cântători | cântătoare | ||
definite | cântătorul | cântătoarea | cântătorii | cântătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | cântător | cântătoare | cântători | cântătoare | ||
definite | cântătorului | cântătoarei | cântătorilor | cântătoarelor |
cântător m (plural cântători, feminine equivalent cântătoare)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cântător | cântătorul | (niște) cântători | cântătorii |
genitive/dative | (unui) cântător | cântătorului | (unor) cântători | cântătorilor |
vocative | cântătorule | cântătorilor |