a cârâi (third-person singular present cârâie, past participle cârâit) 4th conj.
infinitive | a cârâi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cârâind | ||||||
past participle | cârâit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cârâi | cârâi | cârâie | cârâim | cârâiți | cârâie | |
imperfect | cârâiam | cârâiai | cârâia | cârâiam | cârâiați | cârâiau | |
simple perfect | cârâii | cârâiși | cârâi | cârâirăm | cârâirăți | cârâiră | |
pluperfect | cârâisem | cârâiseși | cârâise | cârâiserăm | cârâiserăți | cârâiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cârâi | să cârâi | să cârâie | să cârâim | să cârâiți | să cârâie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cârâie | cârâiți | |||||
negative | nu cârâi | nu cârâiți |