a cârlionța (third-person singular present cârlionțează, past participle cârlionțat) 1st conj.
infinitive | a cârlionța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cârlionțând | ||||||
past participle | cârlionțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cârlionțez | cârlionțezi | cârlionțează | cârlionțăm | cârlionțați | cârlionțează | |
imperfect | cârlionțam | cârlionțai | cârlionța | cârlionțam | cârlionțați | cârlionțau | |
simple perfect | cârlionțai | cârlionțași | cârlionță | cârlionțarăm | cârlionțarăți | cârlionțară | |
pluperfect | cârlionțasem | cârlionțaseși | cârlionțase | cârlionțaserăm | cârlionțaserăți | cârlionțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cârlionțez | să cârlionțezi | să cârlionțeze | să cârlionțăm | să cârlionțați | să cârlionțeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cârlionțează | cârlionțați | |||||
negative | nu cârlionța | nu cârlionțați |