Inherited from Latin cacāre, present active infinitive of cacō, ultimately from a Proto-Indo-European *kakka-.
Audio: | (file) |
a căca (third-person singular present cacă, past participle căcat) 1st conj.
infinitive | a căca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căcând | ||||||
past participle | căcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cac | caci | cacă | căcăm | căcați | cacă | |
imperfect | căcam | căcai | căca | căcam | căcați | căcau | |
simple perfect | căcai | căcași | căcă | căcarăm | căcarăți | căcară | |
pluperfect | căcasem | căcaseși | căcase | căcaserăm | căcaserăți | căcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cac | să caci | să cace | să căcăm | să căcați | să cace | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cacă | căcați | |||||
negative | nu căca | nu căcați |