Inherited from Vulgar Latin *capitāre, from Latin caput. Compare Italian capitare (“happen; turn up, occur; end up”); compare also Albanian kaptoj, cf. Occitan acaptar.
Audio: | (file) |
a căpăta (third-person singular present capătă, past participle căpătat) 1st conjugation
infinitive | a căpăta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căpătând | ||||||
past participle | căpătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | capăt | capeți | capătă | căpătăm | căpătați | capătă | |
imperfect | căpătam | căpătai | căpăta | căpătam | căpătați | căpătau | |
simple perfect | căpătai | căpătași | căpătă | căpătarăm | căpătarăți | căpătară | |
pluperfect | căpătasem | căpătaseși | căpătase | căpătaserăm | căpătaserăți | căpătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să capăt | să capeți | să capete | să căpătăm | să căpătați | să capete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | capătă | căpătați | |||||
negative | nu căpăta | nu căpătați |