From căpiță.
a căpiți (third-person singular present căpițește, past participle căpițit) 4th conj.
infinitive | a căpiți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căpițind | ||||||
past participle | căpițit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | căpițesc | căpițești | căpițește | căpițim | căpițiți | căpițesc | |
imperfect | căpițeam | căpițeai | căpițea | căpițeam | căpițeați | căpițeau | |
simple perfect | căpiții | căpițiși | căpiți | căpițirăm | căpițirăți | căpițiră | |
pluperfect | căpițisem | căpițiseși | căpițise | căpițiserăm | căpițiserăți | căpițiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să căpițesc | să căpițești | să căpițească | să căpițim | să căpițiți | să căpițească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | căpițește | căpițiți | |||||
negative | nu căpiți | nu căpițiți |