a cărăuși (third-person singular present cărăușește, past participle cărăușit) 4th conjugation
infinitive | a cărăuși | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cărăușind | ||||||
past participle | cărăușit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cărăușesc | cărăușești | cărăușește | cărăușim | cărăușiți | cărăușesc | |
imperfect | cărăușeam | cărăușeai | cărăușea | cărăușeam | cărăușeați | cărăușeau | |
simple perfect | cărăușii | cărăușiși | cărăuși | cărăușirăm | cărăușirăți | cărăușiră | |
pluperfect | cărăușisem | cărăușiseși | cărăușise | cărăușiserăm | cărăușiserăți | cărăușiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cărăușesc | să cărăușești | să cărăușească | să cărăușim | să cărăușiți | să cărăușească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cărăușește | cărăușiți | |||||
negative | nu cărăuși | nu cărăușiți |
See the etymology of the corresponding lemma form.
cărăuși