Inherited from Late Latin cānūtus, from Latin cānus. Compare Aromanian cãnut.
cărunt m or n (feminine singular căruntă, masculine plural cărunți, feminine and neuter plural cărunte)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | cărunt | căruntă | cărunți | cărunte | |||
definite | căruntul | cărunta | cărunții | căruntele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | cărunt | cărunte | cărunți | cărunte | |||
definite | căruntului | căruntei | cărunților | căruntilor |