Inherited from Vulgar Latin root *cascabundus, from *cascare, or a variation of *căscăun, from căsca.
căscăund m or n (feminine singular căscăundă, masculine plural căscăunzi, feminine and neuter plural căscăunde)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | căscăund | căscăundă | căscăunzi | căscăunde | ||
definite | căscăundul | căscăunda | căscăunzii | căscăundele | |||
genitive/ dative |
indefinite | căscăund | căscăunde | căscăunzi | căscăunde | ||
definite | căscăundului | căscăundei | căscăunzilor | căscăundelor |
căscăund m (plural căscăunzi, feminine equivalent căscăundă)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) căscăund | căscăundul | (niște) căscăunzi | căscăunzii |
genitive/dative | (unui) căscăund | căscăundului | (unor) căscăunzi | căscăunzilor |
vocative | căscăundule | căscăunzilor |