canoni m
canonī
canoni
From canon, in the sense of the punishment or penance done for violating a rule, norm, or precept.
a canoni (third-person singular present canonește, past participle canonit) 4th conj.
infinitive | a canoni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | canonind | ||||||
past participle | canonit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | canonesc | canonești | canonește | canonim | canoniți | canonesc | |
imperfect | canoneam | canoneai | canonea | canoneam | canoneați | canoneau | |
simple perfect | canonii | canoniși | canoni | canonirăm | canonirăți | canoniră | |
pluperfect | canonisem | canoniseși | canonise | canoniserăm | canoniserăți | canoniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să canonesc | să canonești | să canonească | să canonim | să canoniți | să canonească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | canonește | canoniți | |||||
negative | nu canoni | nu canoniți |