canoniza
Borrowed from French canoniser, from Latin canonizare. By surface analysis, canon + -iza.
a canoniza (third-person singular present canonizează, past participle canonizat) 1st conj.
infinitive | a canoniza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | canonizând | ||||||
past participle | canonizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | canonizez | canonizezi | canonizează | canonizăm | canonizați | canonizează | |
imperfect | canonizam | canonizai | canoniza | canonizam | canonizați | canonizau | |
simple perfect | canonizai | canonizași | canoniză | canonizarăm | canonizarăți | canonizară | |
pluperfect | canonizasem | canonizaseși | canonizase | canonizaserăm | canonizaserăți | canonizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să canonizez | să canonizezi | să canonizeze | să canonizăm | să canonizați | să canonizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | canonizează | canonizați | |||||
negative | nu canoniza | nu canonizați |
canoniza