capota
capota
Borrowed from French capote.[1][2]
capota f (plural capotas)
capota
a capota (third-person singular present capotează, past participle capotat) 1st conjugation
infinitive | a capota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | capotând | ||||||
past participle | capotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | capotez | capotezi | capotează | capotăm | capotați | capotează | |
imperfect | capotam | capotai | capota | capotam | capotați | capotau | |
simple perfect | capotai | capotași | capotă | capotarăm | capotarăți | capotară | |
pluperfect | capotasem | capotaseși | capotase | capotaserăm | capotaserăți | capotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să capotez | să capotezi | să capoteze | să capotăm | să capotați | să capoteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | capotează | capotați | |||||
negative | nu capota | nu capotați |
Semi-learned borrowing from Latin caput (“head”).
capota f (plural capotas)
capota