carota f (plural carotes)
From Latin carōta, from Ancient Greek κᾰρωτόν (karōtón).
carota f (plural carote)
carota (invariable)
See the etymology of the corresponding lemma form.
carota
From Ancient Greek κᾰρῶτον (karôton, “carrot”), a diminutive of κᾰρώ (karṓ, “caraway”), possibly derived from κάρᾱ (kárā, “head”) or from Pre-Greek. Related to carum.
carōta f (genitive carōtae); first declension
First-declension noun.
Case | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominative | carōta | carōtae |
Genitive | carōtae | carōtārum |
Dative | carōtae | carōtīs |
Accusative | carōtam | carōtās |
Ablative | carōtā | carōtīs |
Vocative | carōta | carōtae |
Borrowed from French carotter.
a carota (third-person singular present carotează, past participle carotat) 1st conj.
infinitive | a carota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | carotând | ||||||
past participle | carotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | carotez | carotezi | carotează | carotăm | carotați | carotează | |
imperfect | carotam | carotai | carota | carotam | carotați | carotau | |
simple perfect | carotai | carotași | carotă | carotarăm | carotarăți | carotară | |
pluperfect | carotasem | carotaseși | carotase | carotaserăm | carotaserăți | carotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să carotez | să carotezi | să caroteze | să carotăm | să carotați | să caroteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | carotează | carotați | |||||
negative | nu carota | nu carotați |
From Latin carōta, from Ancient Greek κᾰρῶτον (karôton).
carota f (plural carotas)
Augmentative of cara (“face”).
carota f (plural carotas)
carota m (plural carotas)