Borrowed from Hungarian csapni.
a cepăi (third-person singular present cepăiește, past participle cepăit) 4th conj.
infinitive | a cepăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cepăind | ||||||
past participle | cepăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cepăiesc | cepăiești | cepăiește | cepăim | cepăiți | cepăiesc | |
imperfect | cepăiam | cepăiai | cepăia | cepăiam | cepăiați | cepăiau | |
simple perfect | cepăii | cepăiși | cepăi | cepăirăm | cepăirăți | cepăiră | |
pluperfect | cepăisem | cepăiseși | cepăise | cepăiserăm | cepăiserăți | cepăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cepăiesc | să cepăiești | să cepăiască | să cepăim | să cepăiți | să cepăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cepăiește | cepăiți | |||||
negative | nu cepăi | nu cepăiți |