a cercui (third-person singular present cercuiește, past participle cercuit) 4th conj.
infinitive | a cercui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cercuind | ||||||
past participle | cercuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cercuiesc | cercuiești | cercuiește | cercuim | cercuiți | cercuiesc | |
imperfect | cercuiam | cercuiai | cercuia | cercuiam | cercuiați | cercuiau | |
simple perfect | cercuii | cercuiși | cercui | cercuirăm | cercuirăți | cercuiră | |
pluperfect | cercuisem | cercuiseși | cercuise | cercuiserăm | cercuiserăți | cercuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cercuiesc | să cercuiești | să cercuiască | să cercuim | să cercuiți | să cercuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cercuiește | cercuiți | |||||
negative | nu cercui | nu cercuiți |