Unknown.
a chelălăi (third-person singular present chelălăie, past participle chelălăit) 4th conj.
infinitive | a chelălăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chelălăind | ||||||
past participle | chelălăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chelălăi | chelălăi | chelălăie | chelălăim | chelălăiți | chelălăie | |
imperfect | chelălăiam | chelălăiai | chelălăia | chelălăiam | chelălăiați | chelălăiau | |
simple perfect | chelălăii | chelălăiși | chelălăi | chelălăirăm | chelălăirăți | chelălăiră | |
pluperfect | chelălăisem | chelălăiseși | chelălăise | chelălăiserăm | chelălăiserăți | chelălăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chelălăi | să chelălăi | să chelălăie | să chelălăim | să chelălăiți | să chelălăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chelălăie | chelălăiți | |||||
negative | nu chelălăi | nu chelălăiți |