From chiabur.
a chiaburi (third-person singular present chiaburește, past participle chiaburit) 4th conj.
infinitive | a chiaburi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chiaburind | ||||||
past participle | chiaburit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chiaburesc | chiaburești | chiaburește | chiaburim | chiaburiți | chiaburesc | |
imperfect | chiabuream | chiabureai | chiaburea | chiabuream | chiabureați | chiabureau | |
simple perfect | chiaburii | chiaburiși | chiaburi | chiaburirăm | chiaburirăți | chiaburiră | |
pluperfect | chiaburisem | chiaburiseși | chiaburise | chiaburiserăm | chiaburiserăți | chiaburiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chiaburesc | să chiaburești | să chiaburească | să chiaburim | să chiaburiți | să chiaburească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chiaburește | chiaburiți | |||||
negative | nu chiaburi | nu chiaburiți |