From chior.
a chiorî (third-person singular present chiorăște, past participle chiorât) 4th conj.
infinitive | a chiorî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chiorând | ||||||
past participle | chiorât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chiorăsc | chiorăști | chiorăște | chiorâm | chiorâți | chiorăsc | |
imperfect | chioram | chiorai | chiora | chioram | chiorați | chiorau | |
simple perfect | chiorâi | chiorâși | chiorî | chiorârăm | chiorârăți | chiorâră | |
pluperfect | chiorâsem | chiorâseși | chiorâse | chiorâserăm | chiorâserăți | chiorâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chiorăsc | să chiorăști | să chiorască | să chiorâm | să chiorâți | să chiorască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chiorăște | chiorâți | |||||
negative | nu chiorî | nu chiorâți |