a chitui (third-person singular present chituiește, past participle chituit) 4th conjugation
infinitive | a chitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chituind | ||||||
past participle | chituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chituiesc | chituiești | chituiește | chituim | chituiți | chituiesc | |
imperfect | chituiam | chituiai | chituia | chituiam | chituiați | chituiau | |
simple perfect | chituii | chituiși | chitui | chituirăm | chituirăți | chituiră | |
pluperfect | chituisem | chituiseși | chituise | chituiserăm | chituiserăți | chituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chituiesc | să chituiești | să chituiască | să chituim | să chituiți | să chituiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chituiește | chituiți | |||||
negative | nu chitui | nu chituiți |