a chiui (third-person singular present chiuie, past participle chiuit) 4th conj.
infinitive | a chiui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chiuind | ||||||
past participle | chiuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chiui | chiui | chiuie | chiuim | chiuiți | chiuie | |
imperfect | chiuiam | chiuiai | chiuia | chiuiam | chiuiați | chiuiau | |
simple perfect | chiuii | chiuiși | chiui | chiuirăm | chiuirăți | chiuiră | |
pluperfect | chiuisem | chiuiseși | chiuise | chiuiserăm | chiuiserăți | chiuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chiui | să chiui | să chiuie | să chiuim | să chiuiți | să chiuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chiuie | chiuiți | |||||
negative | nu chiui | nu chiuiți |
chiui