a chițcăi (third-person singular present chițcăie, past participle chițcăit) 4th conj.
infinitive | a chițcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chițcăind | ||||||
past participle | chițcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chițcăi | chițcăi | chițcăie | chițcăim | chițcăiți | chițcăie | |
imperfect | chițcăiam | chițcăiai | chițcăia | chițcăiam | chițcăiați | chițcăiau | |
simple perfect | chițcăii | chițcăiși | chițcăi | chițcăirăm | chițcăirăți | chițcăiră | |
pluperfect | chițcăisem | chițcăiseși | chițcăise | chițcăiserăm | chițcăiserăți | chițcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chițcăi | să chițcăi | să chițcăie | să chițcăim | să chițcăiți | să chițcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chițcăie | chițcăiți | |||||
negative | nu chițcăi | nu chițcăiți |