a chiții (third-person singular present chițiie, past participle chițiit) 4th conj.
infinitive | a chiții | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chițiind | ||||||
past participle | chițiit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chiții | chiții | chițiie | chițiim | chițiiți | chițiie | |
imperfect | chițiiam | chițiiai | chițiia | chițiiam | chițiiați | chițiiau | |
simple perfect | chițiii | chițiiși | chiții | chițiirăm | chițiirăți | chițiiră | |
pluperfect | chițiisem | chițiiseși | chițiise | chițiiserăm | chițiiserăți | chițiiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chiții | să chiții | să chițiie | să chițiim | să chițiiți | să chițiie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chițiie | chițiiți | |||||
negative | nu chiții | nu chițiiți |