From chiț (onomatopoeia) + -ăi.
a chițăi (third-person singular present chițăie, past participle chițăit) 4th conj.
infinitive | a chițăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | chițăind | ||||||
past participle | chițăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | chițăi | chițăi | chițăie | chițăim | chițăiți | chițăie | |
imperfect | chițăiam | chițăiai | chițăia | chițăiam | chițăiați | chițăiau | |
simple perfect | chițăii | chițăiși | chițăi | chițăirăm | chițăirăți | chițăiră | |
pluperfect | chițăisem | chițăiseși | chițăise | chițăiserăm | chițăiserăți | chițăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să chițăi | să chițăi | să chițăie | să chițăim | să chițăiți | să chițăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | chițăie | chițăiți | |||||
negative | nu chițăi | nu chițăiți |