Borrowed from French cyanurer.
a cianura (third-person singular present cianurează, past participle cianurat) 1st conj.
infinitive | a cianura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cianurând | ||||||
past participle | cianurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cianurez | cianurezi | cianurează | cianurăm | cianurați | cianurează | |
imperfect | cianuram | cianurai | cianura | cianuram | cianurați | cianurau | |
simple perfect | cianurai | cianurași | cianură | cianurarăm | cianurarăți | cianurară | |
pluperfect | cianurasem | cianuraseși | cianurase | cianuraserăm | cianuraserăți | cianuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cianurez | să cianurezi | să cianureze | să cianurăm | să cianurați | să cianureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cianurează | cianurați | |||||
negative | nu cianura | nu cianurați |