From Proto-Central Pacific *cina, from Proto-Oceanic *sinaʀ, from Proto-Malayo-Polynesian *sinaʀ.
cina
cina
cina (infinitive gũcina)
Inherited from Latin cēnāre, present active infinitive of cēnō.
a cina (third-person singular present cinează, past participle cinat) 1st conj.
infinitive | a cina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cinând | ||||||
past participle | cinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cinez | cinezi | cinează | cinăm | cinați | cinează | |
imperfect | cinam | cinai | cina | cinam | cinați | cinau | |
simple perfect | cinai | cinași | cină | cinarăm | cinarăți | cinară | |
pluperfect | cinasem | cinaseși | cinase | cinaserăm | cinaserăți | cinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cinez | să cinezi | să cineze | să cinăm | să cinați | să cineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cinează | cinați | |||||
negative | nu cina | nu cinați |
See the etymology of the corresponding lemma form.
cina f
cina