a ciomăgi (third-person singular present ciomăgește, past participle ciomăgit) 4th conj.
infinitive | a ciomăgi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ciomăgind | ||||||
past participle | ciomăgit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ciomăgesc | ciomăgești | ciomăgește | ciomăgim | ciomăgiți | ciomăgesc | |
imperfect | ciomăgeam | ciomăgeai | ciomăgea | ciomăgeam | ciomăgeați | ciomăgeau | |
simple perfect | ciomăgii | ciomăgiși | ciomăgi | ciomăgirăm | ciomăgirăți | ciomăgiră | |
pluperfect | ciomăgisem | ciomăgiseși | ciomăgise | ciomăgiserăm | ciomăgiserăți | ciomăgiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ciomăgesc | să ciomăgești | să ciomăgească | să ciomăgim | să ciomăgiți | să ciomăgească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ciomăgește | ciomăgiți | |||||
negative | nu ciomăgi | nu ciomăgiți |