a cionti (third-person singular present ciontește, past participle ciontit) 4th conj.
infinitive | a cionti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ciontind | ||||||
past participle | ciontit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ciontesc | ciontești | ciontește | ciontim | ciontiți | ciontesc | |
imperfect | cionteam | cionteai | ciontea | cionteam | cionteați | cionteau | |
simple perfect | ciontii | ciontiși | cionti | ciontirăm | ciontirăți | ciontiră | |
pluperfect | ciontisem | ciontiseși | ciontise | ciontiserăm | ciontiserăți | ciontiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ciontesc | să ciontești | să ciontească | să ciontim | să ciontiți | să ciontească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ciontește | ciontiți | |||||
negative | nu cionti | nu ciontiți |