a ciopăți (third-person singular present ciopățește, past participle ciopățit) 4th conj.
infinitive | a ciopăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ciopățind | ||||||
past participle | ciopățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ciopățesc | ciopățești | ciopățește | ciopățim | ciopățiți | ciopățesc | |
imperfect | ciopățeam | ciopățeai | ciopățea | ciopățeam | ciopățeați | ciopățeau | |
simple perfect | ciopății | ciopățiși | ciopăți | ciopățirăm | ciopățirăți | ciopățiră | |
pluperfect | ciopățisem | ciopățiseși | ciopățise | ciopățiserăm | ciopățiserăți | ciopățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ciopățesc | să ciopățești | să ciopățească | să ciopățim | să ciopățiți | să ciopățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ciopățește | ciopățiți | |||||
negative | nu ciopăți | nu ciopățiți |