Unknown.
a ciorovăi (third-person singular present ciorovăește, past participle ciorovăit) 4th conj.
infinitive | a ciorovăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ciorovăind | ||||||
past participle | ciorovăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ciorovăiesc | ciorovăiești | ciorovăiește | ciorovăim | ciorovăiți | ciorovăiesc | |
imperfect | ciorovăiam | ciorovăiai | ciorovăia | ciorovăiam | ciorovăiați | ciorovăiau | |
simple perfect | ciorovăii | ciorovăiși | ciorovăi | ciorovăirăm | ciorovăirăți | ciorovăiră | |
pluperfect | ciorovăisem | ciorovăiseși | ciorovăise | ciorovăiserăm | ciorovăiserăți | ciorovăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ciorovăiesc | să ciorovăiești | să ciorovăiască | să ciorovăim | să ciorovăiți | să ciorovăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ciorovăiește | ciorovăiți | |||||
negative | nu ciorovăi | nu ciorovăiți |