circumcīde
Borrowed from Latin circumcīdere, present active infinitive of circumcīdō.
a circumcide (third-person singular present circumcide, past participle circumcis) 3rd conj.
infinitive | a circumcide | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | circumcizând | ||||||
past participle | circumcis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | circumcid | circumcizi | circumcide | circumcidem | circumcideți | circumcid | |
imperfect | circumcideam | circumcideai | circumcidea | circumcideam | circumcideați | circumcideau | |
simple perfect | circumcisei | circumciseși | circumcise | circumciserăm | circumciserăți | circumciseră | |
pluperfect | circumcisesem | circumciseseși | circumcisese | circumciseserăm | circumciseserăți | circumciseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să circumcid | să circumcizi | să circumcidă | să circumcidem | să circumcideți | să circumcidă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | circumcide | circumcideți | |||||
negative | nu circumcide | nu circumcideți |